Înclinații nesănătoase și îngeri de hârtie

Îh.. Nu știu dacă e chiar atâta de util să-ți spui tot ce-ți trece prin cap. Câteodată e dăunător, dat fiind faptul că multe se schimbă în timp. Nu știu dacă schimbările sunt bune, sau pur și simplu sunt niște acțiuni prin care unii oameni închid ochii la derapajele altor oameni, fiindcă le sunt utili, naiba știe cum și de ce, ca Proust pentru literatura franceză : aduce câștiguri substanțiale unor edituri, chiar dacă André Gide a spus adevărul : dezlânat. Criticii vremii, probabil ca mine : n-au reușit să treacă de pagina 5, au spicuit și dintr-o dată, Marcel Proust devine mare. Acuma eu nu știu cât din apucăturile lui Proust, au răsuflat la publicul larg, cert este că Hortensia Papadat-Bengescu, nu avea de unde ști înclinațiile fistichii ale lui Proust , deși a fost contemporană cu el. Aiurea total : cum poți tu, muiere cu om și patru plozi, cum poți admira un… – unul fără nevastă, îndrăgostit de secretar, căruia i-a cumpărat un avion, fiindcă omul cu pricina, voia să zboare..? Mă rog : Dumnezeu probabil știa mai multe, și secretarul cu pricina a murit într-un accident de avion, și nici Proust nu a fost prea îndrăgit de Creator, dat fiind puținii ani în care a umblat pe pământ. Figurativ total : n-a umblat, a zăcut în pat. Poți să spui că Dumnezeu nu e atotștiutor? Nu poți, știe ce zace în creierașul tău hrentuit.
Mărturisesc : nu am știut. Nu am avut nici o carte a nenelui ăstuia în mână. Nici în casă. La drept vorbind, nici nu avea cum să fie în casă, ce : cărțile zboară singure din librării, în casele oamenilor? Nu. Deși există metafora aia cu îngerii cu aripi de hârtie, cărțile nu umblă bezmetice. Fie vorba între noi : cărțile lui Proust, sunt îngeri căzuți. Poate Scaraoschi să îl aibă la suflet, că cică ( după ideile unui anumit scenarist al unui film mai actual cu un secol decât Proust) Scaraoschi e fanul omului. Nu cred : Scaraoschi nu are gen. E un fost înger și ăsta n-are cu ce, că nu i-a făcut Dumnezeu.
Dumnezeu.. Din nou : deștept Dumnezeu : El dăruiește pământenilor posibilitatea de-a avea fii și fiice :,,.. Înmulțiți-vă și stăpâniți pământul! „. Tare deștept e Dumnezeu ăsta, cine nu vede că a fost înzestrat cu posibilitatea de-a face ce trebuie, ca să aibă urmași, e bou scopit. Proust era așa, și cred cu tărie că Dumnezeu s-a scărpinat în cap, nedumerit :,, Bă ăsta, bă nătărăule, bă de ce nu pricepi ‘andicapatule? Bă ți-am dat, de ce nu le folosești corect instrumentele de făcut plozi? „. După care, scârbit de asemenea lut nevrednic, i-a ars un șut în cur, de-a zburat peste șapte garduri, direct în împărăția întunericului. Pariez că Dumnezeu nu-l mai are pe listă. Așa stând lucrurile, de ce l-aș avea eu pe lista tertefloagelor din biblioteca ce cu onoare îmi aparține? N-am.
Să-i fie rușine de-o chestie : l-a deposedat pe Bergson. De aici se poate înțelege foarte bine, de ce nu sunt eu de acord cu hoția de titluri, fie și numai parțial, scoase din context.

Că nu va înțelege nimeni ce spun eu? Ei și ce? Asta sunt eu, cui nu-i place, să-și ia arvuna înapoi : n-am cum fi altfel. Eu sunt eu, nu fur nici măcar un sfert de sfert din titluri, ori concluzii ale vreunui filosof.
Dixit.