Oameni mistici

Eh.. –numai ce-mi vine și mie, ca unui om prost și lipsit de minte, mistic până în măduva oaselor și superstițios :
— A, păi de ce m-ai menit de rău, pr’etene ? Hă? Nu-i frumos..
Și asta se întâmplă când ceva nu-ți merge așa cum ți-ai dori.
[ Treaba e încurcată : omul vrea mereu să se simtă perfect, trebuie să cârtești, să cauți și să găsești un vinovat. Și vinovat pică, de regulă, cel care ne-a atenționat într-o privință, cum s-ar zice că ne-a învățat de bine. Noi nu suntem niciodată vinovați, aruncăm cărbunele aprins în barba tătânelui nostru, dăm cu barda-n Dumnezeu, ne simțim măcar Dănilă Prepeleac, să ne prindem cu mâinile de torțile cerului, să răcnim mai abitir decât Tartorul Iadului.
— Mda. Și ? La subiect madam cucoană. Nu mă plictisi de la Adam și Eva.
— Da măi, dar trebuie introducere. Ce, tu nu erai de față la lecția : Cum trebuie să arate compunerea? Trebuie neapărat și introducere.
— Treb’e pe Dracu îmbrăcat nemțește. Te lălăiești. N-ai citit Scandal, a lui Theodorescu-Braniște? O ia abrupt cu
—,, Viața e o bestie!… ” –
ce-mi toci mie prostii? N-ai aflat până astăzi că lungind introducerea, uiți cuprinsul? Ba proastă cum ești tu, că n-ai răbdare, o să lipsească încheierea, numai bine să arate ca o coadă de câine retezată cu toporul. Pe subiect. Că mă supăr și te părăsesc una-două. Vrei să uiți ce-ai vrut să spui? Eh, ține-mă mult în șah, și-o să-ți arăt jumătatea lui cinci.
—…. – are dreptate nebunul ăsta de Treisprezece : mă tem că am uitat ce Paștele mamei mă-sii, voiam să spun…]

Of : am uitat că nu trebuie să adaug prăjeală în mâncare. Am făcut o tocană de fasole boabe, pestriță, cu niște mușchi țigănesc și două coaste afumate de porc. Și am dat-o într-un clocot : fasolea și afumătura. Și-am strecurat, și-am clătit, și le-am pus la foc. Și-am pus : morcovi, pătrunjel, ardei gras roșu și verde, verdețuri. Și am tăiat o ceapă, dar… Mi-am zis că doar nu mor dintr-o ceapă prăjită cu ulei, adăugat pastă de tomate și turnat în oala sub presiune.
Dar nu s-a potrivit :
— ficatul s-a supărat,
bila n-a mai funcționat,
stomacul s-a întors pe dos
să mai spun?.. – E de prisos… 🤣

Și dintr-o dată mi-am amintit că ieri, unul dintre prietenii mei virtuali, mi-a explicat prietenește că ar trebui să nu mă mai agit, că bila se poate supăra. Și repede și degrabă am devenit superstițioasă
După care am băut o cană de ceai hepato-biliar.
Sper să-mi treacă starea de rău. Poate și prostia cu bănuielile nefondate pe nimic.

( La naiba : a avut dreptate prostu’, eul meu: nu are final această compunere cu subiectul : Oamenii mistici.
Of. )