Vorbe

Adevărul e că uneori dorm prea mult. Însă cel mai adesea se întâmplă să fiu în urmă tare cu odihna. Probabil de aceea nu sunt bună de nimic, nici măcar mintea nu mai are chef să scornească ceva, și nici rațiunea să mă îndemne la a fi mai îngăduitoare. Și atunci când deschid gura, e posibil să fie un soi de oratorie, de monolog în stilul pe care noi moldovenii, îi numim „de-a harța”. Adică răutăcios, cu gust de ceartă, neîngăduitor față de acțiuni stupide.
Spuneam ieri de scriitorii care vor să pară erudiți. Nimic mai rău decât să nu conștientizezi că nu ești într-o adunare selectă, că nu ești la tribuna academiei, că și decan al unei universități de prestigiu, studenților din anul întâi de studiu, trebuie să te adresezi cu un limbaj potrivit capacității lor de înțelegere. Suma cunoștințelor lingvistice, nu are întotdeauna un spectru larg de la începuturi pentru toți oamenii. Unii asimilează pe parcurs. De aceea s-au făcut dicționare explicative în fiecare limbă. Unii oameni nu înțeleg regionalismele, alții n-au habar de ce-ar putea să însemne un arhaism, și marea majoritate a oamenilor, nu înțeleg limbajul academic, presărat cu tot felul de termeni mai puțin uzitați în viața de zi cu zi. Un scriitor trebuie să înțeleagă această stare de fapt, și să-și potrivească discursul în așa manieră încât să fie înțeles și de oamenii al căror scop în viață nu au fost termenii erudiți. Nimeni nu-și dorește un cerc uriaș gol, în jurul lui. Vrem să vorbim singuri? Atunci e clar de ce nu suntem frecventați : nu ai posibilitatea de a-ți construi o piață proprie, pe care s-o umpli cu un public oarecare. Ai putea face asta, dacă ești dictator și scopul tău este să auzi la sfârșitul fiecărei fraze :,, Ura! Trăiască! „, însoțite de aplauze prelungite.
Vrei să te adresezi lumii? Încearcă să înțelegi de ce a fost inventată arta oratoriei. Învață că nu toți oamenii te înțeleg pe tine, când tu vrei să te arăți superior, erudit, șoarece de bibliotecă. Nu trebuie să fii stupid și să te maimuțărești, vorbind ca unor copii ori unor animăluțe, dar nici să te trezești în aula universității de lingvistică, vorbind unor posesori al unei diplome de doctorat. Poate de aceea s-au adăugat ramuri de studiu de felul psihologiei, ori al sociologiei, ca fiecare să înțeleagă de cum anume să-și construiască discursul.
Și eu bat câmpii, însă mă întorc să verific tot ce-am spus : în caz că am făcut-o prea tare pe deșteapta, în mod sigur o să tai pasaje întregi.
Eu mă adresez oamenilor. Știu că și cel care a trecut ca (,) gâsca prin apă, printr-o formă de educație școlară, mă poate înțelege. Arta discursului se învață în timp, aidoma zicalei : până nu te izbești cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos. Fiindcă nu te poți adresa doar celor de sus. Poate aceia nici n-au nevoie de tine, ar putea să te considere drept unul care vrea să le ia caimacul. Fii deștept și adresează-te celor de pe o treaptă cu tine și mai ales celor de mai jos de tine. În asta constă succesul.

Ce fac în dimineața asta? Mi-e un pic somn, după nici trei ore pline de odihnă. Dar asta e : o să dorm la vară pe săturate.